Oct
24
O întreagă lume, cu persoane noi, cu feţe noi mi se arată în cale
şi fiecare mă ademeneşte cu câte ceva nou şi atât de pasionant
mă uit în dreapta, în stânga, la picioarele mele
şi mii de guri îmi spun câte ceva
de fiecare dată
şi mii de ochi albaştri mă privesc fie senini, fie somnoroşi, fie încruntaţi
şi mii de zâmbete sau lacrimi mă înconjoară
numai că sunt eu, doar eu,
şi o singură oglindă ciobită ce mă reflectă distorsionat de fiecare dată
ea îmi ţine de urât
în garsoniera mea în care locuiesc sigură
şi adorm pe câte zece perne într-un foarte mare pat deodată
uneori
cu mine însămi
prin casă
mă mai cert
şi zbier atât de tare la propria mea minte
de se trezesc toate aceste cioburi reflexive din somnul lor nefiresc
dar îmi place
tot aici rămân,
veşnic la acelaşi calculator la care lucrează mii şi mii de ochi albaştri – ochii mei -
şi adesea mă înjur singură
Dar numai îndrăzneşte să mai intri iar aici
chiar dacă uneori te mai şi chem
că jur să pun toată acestă armată de mine însămi pe tine ca pe-o haită dezlănţuită
aici, tu nu mai ai ce căuta
adio!
Mirela Predan
octombrie 2009
Niciun comentariu până acum.
Feed RSS pentru acest articol. TrackBack URI