Oct
23
Ceea ce simt acum pentru tine nu e ură, ci ruşine
O imensă ruşine, care a cuprins fiecare trăire de-a mea,
ca o invazie barbară şi fără echivoc
maculând idealurile mele încet şi sigur, cu obstinaţie
Mi-e ruşine de ruşinea ta şi mi-e ruşine cu tine
asta e tot ceea ce-ai putut tu să-mi oferi: nici măcar dispreţul, ci ruşinea
aş fi vrut măcar să mă urască lumea pentru dragostea pe care ţi-am purtat-o atâta timp
dar, nu
nici pomeneală de aşa ceva
de unde atâta forţă?
şi m-am ales cu RUŞINEA
e un sentiment teribil de tembel
norocul meu în schimb e că nu mi-e ruşine cu mine, ci cu tine
eşti doar perechea mea de pantofi dezlipiţi cu care nu mă mai pot încălţa
şi eu crezusem cândva că eşti muntele pe care mă pot căţăra
şi perna pe care pot adormi
şi nu-mi dai altă soluţie decât
să mă debarasez de tine
deci nici măcar să mă despart,
ci să mă debarasez de tine
şi eu credeam că îmi vei oferi şi mie acolo măcar dispreţ, măcar răutate,
măcar o durere în suflet, acolo, ceva
măcar satisfacţia că sunt respinsă,
măcar furie, măcar ironie,
măcar ură
totuşi, să fi avut şi eu de la tine acolo măcar ceva ce poate fi luat în serios
când colo: laşitate şi ruşine
te luasem drept idol şi cu regret constat
că forţa e la mine, nu la tine
mă scutur ca de o fantasmă şi mă întreb
de ce-ai făcut aşa?
MI-E GROAZNIC DE RUŞINE!
Mirela Predan
octombrie 2009
Niciun comentariu până acum.
Feed RSS pentru acest articol. TrackBack URI