Oct
24
By: mirelapredan | Discussion (0)
O întreagă lume, cu persoane noi, cu feţe noi mi se arată în cale
şi fiecare mă ademeneşte cu câte ceva nou şi atât de pasionant
mă uit în dreapta, în stânga, la picioarele mele
şi mii de guri îmi spun câte ceva
de fiecare dată
şi mii de ochi albaştri mă privesc fie senini, fie somnoroşi, fie încruntaţi
şi mii de zâmbete sau lacrimi mă înconjoară
numai că sunt eu, doar eu,
şi o singură oglindă ciobită ce mă reflectă distorsionat de fiecare dată
ea îmi ţine de urât
în garsoniera mea în care locuiesc sigură
şi adorm pe câte zece perne într-un foarte mare pat deodată
uneori
cu mine însămi
prin casă
mă mai cert
şi zbier atât de tare la propria mea minte
de se trezesc toate aceste cioburi reflexive din somnul lor nefiresc
dar îmi place
tot aici rămân,
veşnic la acelaşi calculator la care lucrează mii şi mii de ochi albaştri – ochii mei -
şi adesea mă înjur singură
Dar numai îndrăzneşte să mai intri iar aici
chiar dacă uneori te mai şi chem
că jur să pun toată acestă armată de mine însămi pe tine ca pe-o haită dezlănţuită
aici, tu nu mai ai ce căuta
adio!
Mirela Predan
Oct
23
By: mirelapredan | Discussion (0)
Ceea ce simt acum pentru tine nu e ură, ci ruşine
O imensă ruşine, care a cuprins fiecare trăire de-a mea,
ca o invazie barbară şi fără echivoc
maculând idealurile mele încet şi sigur, cu obstinaţie
Mi-e ruşine de ruşinea ta şi mi-e ruşine cu tine
asta e tot ceea ce-ai putut tu să-mi oferi: nici măcar dispreţul, ci ruşinea
aş fi vrut măcar să mă urască lumea pentru dragostea pe care ţi-am purtat-o atâta timp
dar, nu
nici pomeneală de aşa ceva
de unde atâta forţă?
şi m-am ales cu RUŞINEA
e un sentiment teribil de tembel
norocul meu în schimb e că nu mi-e ruşine cu mine, ci cu tine
eşti doar perechea mea de pantofi dezlipiţi cu care nu mă mai pot încălţa
şi eu crezusem cândva că eşti muntele pe care mă pot căţăra
şi perna pe care pot adormi
şi nu-mi dai altă soluţie decât
să mă debarasez de tine
deci nici măcar să mă despart,
ci să mă debarasez de tine
şi eu credeam că îmi vei oferi şi mie acolo măcar dispreţ, măcar răutate,
măcar o durere în suflet, acolo, ceva
măcar satisfacţia că sunt respinsă,
măcar furie, măcar ironie,
măcar ură
totuşi, să fi avut şi eu de la tine acolo măcar ceva ce poate fi luat în serios
când colo: laşitate şi ruşine
te luasem drept idol şi cu regret constat
că forţa e la mine, nu la tine
mă scutur ca de o fantasmă şi mă întreb
de ce-ai făcut aşa?
MI-E GROAZNIC DE RUŞINE!
Mirela Predan
octombrie 2009
Oct
23
By: mirelapredan | Discussion (0)
Ne depărtăm
şi ne desparte abisul
ce rămâne în urma ta cu fiecare pas pe care îl faci
chiar dacă eu refuz deocamdată să mă schimb
de hainele stropite cu noroiul decadenţei tale transformate în lacrimile mele
ştiu că odată şi odată tot o voi face
departe, departe de tine
ţie-ţi va fi mai greu să ieşi din noroiul călduţ
în care ţi-a plăcut să intri şi să te bălăceşti, crezând că-ţi foloseşte
Şi voi privi ca o spectatoare stingheră
la rolul tău de nimic pe care-l mai joci şi prost pe deasupra
pentru ca mai apoi să te transformi chiar tu
din actor principal într-unul din nimicnicioşii regizori
într-o piesă la fel, la fel de proastă
dar altceva nu ştii să faci
şi de aia n-ai încotro
Şi din cât de drag mi-erai cândva
chiar eu îţi cer astăzi să pleci
să te retragi din viaţa mea sterilă, irosită
eşti ca o haină pe care-am purtat-o cu mare mândrie cândva
dar care a putrezit şi pe care nici n-am cum s-o mai spăl
rămâne un gol pe umeraş, în şifonier
dar nici n-am încotro decât să o arunc
şi să constat că eu sunt de fapt cea care a pierdut
alegând să te iubească pe tine
ca şi cum s-ar fi terminat cu tine planeta
a ajuns să-mi fie ruşine şi e rău
atunci când pasiunea se transformă în ruşine
şi nu din vina mea
Nu, nu regret nimic, de fapt
e prea târziu acum să mai stau şi să cercetez ceea ce ştiam deja de ani şi ani de zile
rămân în altă lume, lumea mea
pentru că-n propria-ţi dezordine eu nu-mi găsesc rostul
dacă ai vrut, ai sărit în abis, n-ai avut decât
dar nu îndrăzni acum acolo să mă chemi şi pe mine!
deşi ai crezut că mă poţi striga
iar eu voi veni
cu cât aud acum vocea ta care cândva a fost aripile mele de zbor
de acolo, de jos
mă cufund în tăcere şi ruşine
rămân în urma ta doar stropii mari de noroi ce-au urcat din căzătura ta în abis
până sus la mine…
şi tot ce-mi doresc acum
e doar să merg acasă, să mă schimb
şi s-arunc la gunoi hainele mele stropite de tine…
Mirela Predan
octombrie 2009
Aug
19
By: mirelapredan | Discussion (0)
Cu o bucată mare de vată îmbibată în spirt
şterg
din casa mea toate amintirile cu tine
e prea curat acum şi mă doare
dar n-am încotro
Nu mai îmi trebuie desi
cu ochii în gol privesc
în locul tău
un ceas,
un dulap,
un ursuleţ din pluş.
Dezinfectez
cu foarte mult detergent amintirea ta ,
şterg ani frecând cu peria să iasă
a trecut foarte mult timp de când tu m-ai minţit.
Nu-mi pasă c-ai minţit o lume întreagă
cu mine aşa ceva e clar că nu merge.
destui ani pierduţi în iluzia reprezentării mele despre tine alimentată chiar de tine
tot frec, tot frec cu peria şi detergenţi la petele din suflute-ţi
ies greu, dar nu-i nicio problemă: tot ies!
E prea târziu acum
pentru a mai fi alături de tine, pentru a mai fi împreună
eşti un perdant prin tine însuţi
şi nu are rost
să te mai gândeşti vreodată că mă meriţi.
Mirela Predan
Aug
10
By: mirelapredan | Discussion (0)
Cu pozele tale expuse prin camera mea
tot timpul stârneşti în mine reacţii
aici eşti serios şi dulce
şi uneori
privindu-ţi chipul de pe pernă noaptea
mă tem să mai adorm
şi mă-fior
aici
eşti sobru şi solemn,
iar eu
privindu-te nu pot să mai dansez prin odaia-mi rece
mă conformez unui moment oficial în care
vocea ta atât de senzuală şi de caldă pare să vorbească
ei, aici râzi
şi-mi place
ador râsul tău cel larg
şi-mi transmiţi fericire
aici parcă m-asculţi cu păsurile mele care-ţi spun
că de ani şi ani tot te privesc
şi mi se face aşa un dor de tine
din poza asta de pe birou stai şi mă supraveghezi când scriu
lumina ochilor tăi îmi invadează fiecare clipă a vieţii
ca un tiran mă ţii închisă din atâtea poze lipite peste tot în camera mea
cu toate astea, însă, n-aş vrea să mă eliberez niciodată de tine…
Mirela Predan
august 2009
Aug
10
By: mirelapredan | Discussion (0)
Când lacrimi aruncate peste puhoaie de oşti înarmate zbiară
pe toate canalele,
războiul e total
iar ei rămân pentru istorie doar atât:
un băiat şi o fată
Armele cele mai sofisticate fac victime pe câmpul de război
în două, în şapte, în nouă, în mai multe tabere
e măcel al unor cuvinte nescrise
se scurge teama din ochii lui strecuraţi la umbra unui punct de monitorizare
se sparg în mii de cioburi clădiri înalte de planuri alarmante
rămâne o singură persoană cu mii şi mii de foi ascunse într-un dulap strategic
nimeni nu ştie şi rămân atât:
pentru istorie, doar un băiat şi-o fată
trec cam mulţi ani peste un front de luptă plin de victime şi moarte
cam multe răni se adâncesc peste hârtia seacă,
peste tastele unui calculator
din chipul ei cel pervertit stăbate ura, setea până în depărtările de luptă
şi părul ei cel lung e împodobit cu arme
ea nu se teme printre atâţia monştri, soldaţii înverşunării
şi astfel pentru istorie rămân
doar un băiat şi-o fată
acum din nou se scurge
din mâinile-i pătate cu sânge din cerneala unui pix stingher
din literele scurse printr-un calculator beligerant
atâtea arme calde şi pline de veninuri
asaltul e aproape de final şi sprijinul e unic
victimă şi criminal victorioşi îmbrăţişaţi pentru istorie rămân
atât: doar un băiat şi-o fată
ce par a se fi înţeles dintotdeauna bine…
Mirela Predan
august 2009
Apr
11
By: mirelapredan | Discussion (0)
Stii?
Iti mai amintesti cand iti vorbeam despre prima dragoste de dupa Noe intr-o poezie?
asa ca degeaba ai trimis atatea stihii in calea mea din priviri
incercand sa ma opresti de la un dezastru absolut iminent
dezastrul nu era, insa, si pentru mine
Stiu
cum ma priveai prin tainice unde de nepasare generala
in care eram numai noi doi
stiu
cum ai trimis dupa mine
atatea stihii de raze luminoase din priviri
dar Ana lui Manole nu eram eu
asa ca trebuia sa stai linistit
imi amintesc si acum
cum te-ai temut de ce voi face si de incotro o iau
prin negurile unui labirint creat chiar de tine
in care nu doreai sa ma ratacesc taman eu
in loc sa-ti fi vazut de treaba linistit
caci te cunosteam atat de bine…
stii,
iti mai amintesti cand ne sagetam din priviri
si-ntr-un puhoi apocaliptic
intr-un munte ce se prabusea ma cautai pe mine,
doar pe mine?…
dar eu nu intelegeam si nici n-aveam ce sa inteleg
caci singura trebuia sa ma salvez de tornada ce va urma
in niciun caz fugind de tine, creatorul ei,
fugind de mine…
stii
tu m-ai avertizat de atatea ori din priviri sa plec
si i-ai pus pe altii sa faca tot posibilul sa ma indeparteze de tine
dar eu veneam mereu si n-aveam nici un chef sa te las in mijlocul unei furtuni
chiar daca creatorul furtunii erai insusi tu
si nici nu vreai sa stiu ca esti chiar tu
ei, si daca am aflat ce?
nu vezi c-am amplificat-o si nu am incercat sa ma impotrivesc furtunii?
si ma priveai
ma masurai
ai fi facut tot posibilul sa nu-ti stau in cale
taman eu in cale
dar Ana lui Manole nu sunt eu
pentru simplul motiv ca nici tu nu erai Manole.
si tot asa
noi amandoi,
doi generali intr-un taram al groazei nepasarii
pe metrezele de lupta, printre dezastru, moarte, arme si noroi
te intrebai oare cine va reusi sa treaca cu tancul cel simbolic peste atatea victime ce zac si acum intr-un trist front de razboi
si sa ajunga sus sa-nalte steagul victoriei
cand colo, taman eu:
o femeie…
Mirela Predan
apilie 2009
Mar
25
By: mirelapredan | Discussion (0)
voi continua sa te iubesc
in ciuda tuturor ploilor care mi-au udat amintirile
pana cand au ramas
doar hartii imbibate in apa
ce te-au reprezentat candva pe tine
voi continua
asa cum fac de ani si ani in propria-mi singuratate
sa te iubesc
poate mai mult decat oricand
taman acum cand ochi in ochi ne-am transmis
atatea dorinte neimpacate cu aspiratiile mele de cand eram copil
si ochii tai sublimi sunt matrializarea tuturor idealurilor si intuitiilor mele
voi continua sa te iubesc taman acum
cand cerul se desface
gandurile zbiara
si-n mintea mea aud doar freamatul rece al departarii seci
imi e atat de dor sa te revad
si lupt sa te revad
chiar si pe ecranul acesta imbaxit de atatea asteptari desarte
ca si cum as duce o batalie suprema
intr-un razboi fara vorbe
al unei pasiuni ce recidiveaza
cu fiecare clipa in care te-am simtit aproape
cu fiecare clipa in care privirea ta s-a imbratisat cu a mea
cu fiecare clipa in care de fapt iti juram ca eu, una, nu te voi parasi niciodata
si numai eu am ramas si acum sa te iubesc
doar eu
atat
din mii si mii de stihii ce se vor sparge in lantul furtunii prinse intr-un clopot de sticla
ma mir ca sunt doar eu
nu-i nimeni imprejur
tu razi
fermecator
si nimeni nu te vede
desi milioane de ochi au ramas atintiti pe zambetul tau
sunt numai eu aici, aproape, intr-o multime de lume
dar deja mi-e atat de dor de tine
si in noaptea tragica a atator dezamagiri si tradari
tu razi
eu ma strecor
in zambetul tau drag
ce-as vrea sa mi-l imprim odata pentru totdeauna chiar pe suflet
dupa aceasta sodoma si gomora am ramas numai tu, numai eu
si impreuna conspiram sa populam o intreaga lume
timpul se scurge
ma incapatanez sa raman
aceeasi ca-n atatia ani in care tu habar n-aveai cat de aproape sunt de ochii tai frumosi, de gandurile tale
incet-incet
mii si mii de iuzi, de iluzii, de dusmani, de profitori si de prosti se scoala pe rand
isi arata adevarata fata fiecare si pleaca
dar eu ma incapatanez sa raman taman acum
si zambetul tau larg ma face fericita pentru o intreaga viata
Mirela Predan
martie 2009
Mar
25
By: mirelapredan | Discussion (0)
voi continua sa te iubesc
in ciuda tuturor ploilor care mi-au udat amintirile
pana cand au ramas
doar hartii imbibate in apa
ce te-au reprezentat candva pe tine
voi continua
asa cum fac de ani si ani in propria-mi singuratate
sa te iubesc
poate mai mult decat oricand
taman acum cand ochi in ochi ne-am transmis
atatea dorinte neimpacate cu aspiratiile mele de cand eram copil
si ochii tai sublimi sunt matrializarea tuturor idealurilor si intuitiilor mele
voi continua sa te iubesc taman acum
cand cerul se desface
gandurile zbiara
si-n mintea mea aud doar freamatul rece al departarii seci
imi e atat de dor sa te revad
si lupt sa te revad
chiar si pe ecranul acesta imbaxit de atatea asteptari desarte
ca si cum as duce o batalie suprema
intr-un razboi fara vorbe
al unei pasiuni ce recidiveaza
cu fiecare clipa in care te-am simtit aproape
cu fiecare clipa in care privirea ta s-a imbratisat cu a mea
cu fiecare clipa in care de fapt iti juram ca eu, una, nu te voi parasi niciodata
si numai eu am ramas si acum sa te iubesc
doar eu
atat
din mii si mii de stihii ce se vor sparge in lantul furtunii prinse intr-un clopot de sticla
ma mir ca sunt doar eu
nu-i nimeni imprejur
tu razi
fermecator
si nimeni nu te vede
desi milioane de ochi au ramas atintiti pe zambetul tau
sunt numai eu aici, aproape, intr-o multime de lume
dar deja mi-e atat de dor de tine
si in noaptea tragica a atator dezamagiri si tradari
tu razi
eu ma strecor
in zambetul tau drag
ce-as vrea sa mi-l imprim odata pentru totdeauna chiar pe suflet
dupa aceasta sodoma si gomora am ramas numai tu, numai eu
si impreuna conspiram sa populam o intreaga lume
timpul se scurge
ma incapatanez sa raman
aceeasi ca-n atatia ani in care tu habar n-aveai cat de aproape sunt de ochii tai frumosi, de gandurile tale
incet-incet
mii si mii de iuzi, de iluzii, de dusmani, de profitori si de prosti se scoala pe rand
isi arata adevarata fata fiecare si pleaca
dar eu ma incapatanez sa raman taman acum
si zambetul tau larg ma face fericita pentru o intreaga viata
Mirela Predan
martie 2009
Feb
19
By: mirelapredan | Discussion (0)
cum se lasă seara
miliarde de conexiuni telestezice-mi brăzdează ochii mei împietriţi asupra ta
forţele îmi sporesc şi downloadez
în mintea mea toate gândurile tale
e atâta plăcere să port în mintea mea
toate gândurile tale
unele sunt reci, dătătoare de dureri de cap
dar altele
ard în sufletul meu plin
de aşteptarea atâtor ani pierduţi
departe de tine
şi iar se lasă seara
şi dragostea ce ti-o port pătrunde spre tine ca o rază
sugestii bune, frământări şi patimi îţi transmit
căci am atâtea sute de poze cu tine
şi nu te întreb nimic, doar stau şi te privesc
ca o hoaţă şi-o plagiatoare a gândurilor tale
nu trebuie să-mi spui nimic, eu ştiu ce simţi şi ce gândeşti
iar sufletul meu se încarcă la aceeaşi priză a afinităţilor noastre
cu atâta energie
dansez în noapte, râd, scriu, te văd şi te visez
tu, incontestabil rege al vieţii mele
nici n-ai idee de câţi ani te-am iubit şi te iubesc
erai şi eşti întreaga lume prinsă cu un cordon
al sentimentelor mele
Mirela Predan
februarie 2009
